Era un parinte intr-o pestera, care plangea de sapte ori pe zi. Aceasta era lucrarea sa. Noaptea toata o petrecea in lacrimi. Perna lui era totdeauna uda de lacrimi. Ucenicul sau, care mergea la el de doua-trei ori pe zi, - pentru ca nu-l lasa sa stea cu el pentru a nu-i intrerupe plansul - il intreba : " - Parinte, de ce plangi ?
- Cand omul vede pe Dumnezeu, fiul meu, din multa dragoste ii curg lacrimile si nu le poate opri "; Totdeauna Dumnezeu ajuta, totdeauna ajunge la timp, dar este nevoie de rabdare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu